GONÁCI, gonaci, s.m. 1. (Pop.) Hăitaş². 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreţ uşor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. g o n a č.

GONÁCI s. v. hăitaş.

GONÁCI s. v. fugău.

gonáci s. m., pl. gonáci

GONÁCI ~ m. 1) Persoană care stârneşte şi goneşte vânatul; hăitaş. 2) rar Cal care fuge iute. 3) (în vechea armată) Călăreţ înarmat care îndeplinea misiuni de cercetare. /a goni + suf. ~aci

gonáci², gonáce, gonáci, -ce, adj. s.m. f. (pop.) 1. care goneşte, aleargă, pune pe fugă. 2. (taur) gonitor. 3. (înv.) explorator, cercetător. 4. persecutor.