SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre fiinţe; adesea adverbial) Care se mişcă repede şi cu uşurinţă; vioi, iute; (despre mişcări, acţiuni ale fiinţelor) care arată vioiciune, iuţeală. ♢ Expr. Sprinten la minte = inteligent, deştept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subţire, suplu, elegant. – Cf. scr. s p r e t a n.

Sprinten ≠ greoi, molatic

SPRÍNTEN adj. v. ager, deştept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, subţire, uşor.

SPRÍNTEN adj. 1. v. iute. 2. focos, iute, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager, agil, isteţ, iute, repede, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mişcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mişcare ~.) 5. săltat, săltăreţ, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.)

sprínten adj. m., pl. sprínteni; f. sg. spríntenă, pl. spríntene

SPRÍNTEN ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care vădeşte uşurinţă în mişcare; vioi; iute; ager; agil. Paşi ~i. ♢ ~ la minte isteţ. 2) fig. (despre construcţii) Care are forme elegante, uşoare. Colonadă ~ă. /<sl. suprentinu