GRAD, grade, s.n. 1. Nume dat mai multor unităţi de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ♢ Grad de libertate = indice care arată posibilităţile de mişcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenţilor mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenţii monoamelor care alcătuiesc un polinom. ♢ Ecuaţie de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuaţie a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referinţă. ♢ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însuşire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparaţie V. comparaţie. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situaţie etc. dată). ♢ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ♢ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituţii; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcţii; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcţii; persoană care ocupă o anumită funcţie în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.

GRAD s. 1. (prin Transilv.) ştric. (~ alcoolic.) 2. v. nivel. 3. v. funcţie. 4. v. rang.

grad s. n., pl. gráde

GRAD ~e n. 1) Unitate de măsură a mai multor mărimi fizice variabile (temperatură, densitate, presiune etc.). ♢ ~ de comparaţie categorie gramaticală specifică pentru adjectiv şi adverb având trei aspecte: pozitiv, comparativ şi superlativ. ♢ ~ de rudenie raport de apropiere între rude. 2) Unitate de măsură a unghiurilor, a longitudinii şi a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; gradaţie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponenţilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ♢ Ecuaţie de ~ul întâi (sau doi) ecuaţie a cărei necunoscută este la puterea întâi (sau a doua). 5) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluţia unui lucru; nivel. ~ de cultură. ♢ În cel mai mare ~ la maximum. În cel mai mic ~ la minimum. 6) Treaptă într-o ierarhie. Diplomă de ~ul I. ~ de căpitan. 7) Etapă în evoluţia unui proces; treaptă. 8) Calificare dobândită într-un domeniu de activitate; titlu. ~ ştiinţific. /<fr. grade, lat. gradus

-GRAD Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „care merge“, „mergător“, folosit în combinaţii al căror prim element are specificaţii semantice (ex. plantigrad). [< fr. -grade, it. -grado, cf. lat. -gradus < gradi – a merge].

GRAD s. n. 1. Unitate de mĂ?surĂ? pentru diverse mĂ?rimi variabile (temperaturĂ?, presiune etc.). 2. Unitate de mĂ?surĂ? a unghiurilor, a 360â??a parte dintrâ??un cerc. 3. (mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuaţii sau maximul sumei exponenţilor necunoscutelor. 4. Etalon, criteriu de apreciere. 5. TreaptĂ?, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. â?? loc ocupat de cineva în ierarhia instituţiei cĂ?reia îi aparţine. 6. (chim.) Valoare a mai multor mĂ?rimi considerate în raport cu o valoare de referinţĂ?. o ~ de comparaţie = formĂ? pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arĂ?ta mĂ?sura în care un obiect prezintĂ? o însuşire în raport cu un alt obiect sau cu el însuşi întrâ??o altĂ? împrejurare. -Din fr. Grade, lat. Gradus, germ. Grad

GRAD s.n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. Unitate de măsură a unghiurilor, reprezentând a 360-a parte dintr-un cerc. ♢ Grad centezimal = grad care reprezintă a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuaţii sau maximul sumei exponenţilor necunoscutelor. II. Treaptă, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva în ierarhia instituţiei căreia îi aparţine. ♢ Grad de comparaţie = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însuşire în raport cu alt obiect sau cu el însuşi (în alte împrejurări). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].