GREŞÍ, greşesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greşeală; p. ext. a se înşela. ♦ Intranz. şi tranz. A nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; a da greş. 2. Tranz. A executa ceva greşit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ♢ Expr. A greşi drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva faţă de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti.

GREŞÍ vb. 1. v. păcătui. 2. v. înşela. 3. v. rătăci. 4. v. confunda.

greşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. greşésc, imperf. 3 sg. greşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. greşeáscă

A GREŞ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A face o greşeală; a încălca anumite norme, principii. 2) A comite un păcat; a păcătui. 2. tranz. 1) A face să conţină o greşeală (sau mai multe). ~ problemă. 2) (adrese, drumuri etc.) A lua drept altul. /<sl. grĕšiti