GRINDÉI, grindeie, s.n. 1. Una dintre părţile componente ale plugului cu tracţiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente. 2. Grindă mică (fixată la o construcţie de-a curmezişul şi orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. g r e d e l, scr. g r e d e l j.

GRINDÉI s. v. ceafă.

GRINDÉI s. (TEHN.) 1. talpă, (prin Mold.) pat. (~ la plug.) 2. fus, osie, (reg.) osiac, (prin Munt.) prisnel. (~ la axul roţii de la moara cu apă.)

grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie

grindéi (peşte) s. m., pl. grindéi, art. grindéii

GRINDÉ//I ~ie n. 1) Parte a plugului cu tracţiune animală, constând dintr-o bară de oţel, de care se fixează celelalte piese. 2) Fusul de la roata unei mori de apă. /grindă + suf. ~ei