HÉLIU. s.n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor şi inodor, cel mai uşor dintre gazele din atmosferă, întrebuinţat la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium.

héliu s. n. [-liu pron. -liu], art. héliul; simb. He

HÉLIU n. Gaz nobil, neinflamabil, incolor şi foarte uşor, întrebuinţat, mai ales, la obţinerea temperaturilor joase. [Sil. -liu] /<fr. hélium

Heliu, element chimic;

HÉLIU s.n. Gaz nobil, neinflamabil şi foarte uşor. [Pron. -liu, var. helium s.n. / cf. fr. hélium, germ. Helium < gr. helios – soare].