HOLÉRĂ, holere, s.f. 1. Boală epidemică gravă, adesea mortală, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături şi diaree, care duce la o puternică deshidratare a organismului. ♢ Expr. A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva. 2. Boală infecţioasă a păsărilor, cu evoluţie gravă, provocată de un microb; pasteureloză. 3. Epitet dat unei fiinţe urâte şi rele. – Din lat. cholera, ngr. choléra, ucr. holera.

HOLÉRĂ s. 1. (MED. VET.) pasteureloză, septicemie hemoragică. (~ este o boală a păsărilor.) 2. (BOT.; Xanthium spinosum) (reg.) cătina, cornuţă, dracilă, ghimpe, lipici, pălămidă, scaiete, spin, scai rusesc.

holéră s. f., g.-d. art. holérei; pl. holére

HOLÉRĂ f. 1) Boală epidemică gravă, deseori mortală, care se manifestă prin intoxicarea şi deshidratarea puternică a organismului. 2) fig. peior. Persoană rea şi urâtă. /<rus. holera, lat. cholera