HUZÚR s.n. Trai comod şi lipsit de griji; p. ext. viaţă de trândăvie şi de îmbuibare. – Din tc. hŭzur.

HUZÚR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

huzúr s. n.

HUZÚR n. 1) Trai îmbelşugat şi lipsit de griji; lăfăială; răsfăţ. 2) Viaţă inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzur