IGNORÁNT, -Ă, ignoranţi, -te, adj., s.m. şi f. (Om) incult, fără cunoştinţe elementare; neştiutor. – Din fr. ignorant.

Ignorant ≠ erudit, învăţat, ştiutor

IGNORÁNT adj., s. 1. v. incult. 2. v. incapabil. 3. v. necunoscător.

ignoránt adj. m., s. m. (sil. mf. i-), pl. ignoránţi; f. sg. ignorántă, pl. ignoránte

IGNORÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) 1) Care vădeşte lipsă de cunoştinţe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetent, necompetent; neştiutor; ignar. 2) Care nu este cult; lipsit de instruire şi de cultură elementară; incult. /<fr. ignorant

IGNORÁNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Om) incult, neînvăţat. [Cf. fr. ignorant].