ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însuşirile; a proba. ♢ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-şi măsura forţele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exerciţiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-şi da silinţa să..., a face sforţări, a căuta să... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzaţie; (despre sentimente, senzaţii etc.) a se face simţit, a cuprinde pe cineva. – Lat. pop. in-circare.

ÎNCERCÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a proba, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a căuta, a tatona, (înv. şi reg.) a probălui. (~ să găsească o soluţie.) 5. a căuta, a vedea. (~ dacă poţi să dezlegi problema.) 6. v. sonda. 7. a căuta, a umbla. (~ să mă înşele.) 8. v. strădui. 9. a se forţa, a se sforţa, a se sili, a se strădui. (~ să-i câştige bunăvoinţa.) 10. a gusta, (pop.) a cerca. (A ~ o pară pentru a-i aprecia savoarea.) 11. v. întrece. 12. v. îndura. 13. v. simţi.

încercá vb., ind. prez. 1 sg. încérc, 3 sg. şi pl. înceárcă, perf. s. 1 sg. încercái; conj. prez. 3 sg. şi pl. încérce

A ÎNCERCÁ încérc tranz. 1) (obiecte sau fiinţe) A verifica printr-o probă (pentru a se convinge de ceva). ~ un costum. ~ un vehicul. ♢ ~ marea cu degetul a se apuca de o acţiune irealizabilă. 2) (acţiuni) A întreprinde ca tentativă. ~ să compună muzică. 3) A cunoaşte din proprie experienţă. 4) (despre senzaţii, sentimente etc.) A pune stăpânire; a apuca. /<lat. incircare