INSTRUÍT, -Ă, instruiţi, -te, adj. 1. Învăţat², cult², cultivat. 2. (Despre ostaşi) Care şi-a însuşit cunoştinţe de teorie şi practică militară. – V. instrui. Cf. fr. i n s t r u i t.

Instruit ≠ neinstruit

INSTRUÍT adj. v. cult.

INSTRUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A INSTRUI şi A SE INSTRUI. 2) Care denotă o instruire solidă; cu multă ştiinţă de carte; învăţat. /v. a (se) instrui

INSTRUÍT adj. 1. Învăţat, cult. 2. (Mil.; despre ostaşi) Care şi-a însuşit cunoştinţele de teorie şi practică militară. [Pron. -tru-it. / cf. fr. instruit].