INTENŢIONÁT, -Ă, intenţionaţi, -te, adj. Cu intenţie, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ♢ Expr. Bine (sau rău) intenţionat = (despre oameni) cu intenţii bune (sau rele), urmărind scopuri bune (sau rele). [Pr.: -ţi-o-] – V. intenţiona. Cf. fr. i n t e n t i o n n é.

Intenţionat ≠ involuntar, neintenţionat

INTENŢIONÁT adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimţit, (rar) precugetat. (O acţiune ~; a procedat ~ astfel.) 2. adv. v. anume.

intenţionát adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. intenţionáţi; f. sg. intenţionátă, pl. intenţionáte

INTENŢIONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care se face cu o anumită intenţie; cu premeditare; expres. /v. a intenţiona

INTENŢIONÁT, -Ă adj. Cu intenţie, anume plănuit. ♢ Bine (sau rău) intenţionat = cu intenţii bune (sau rele). [< intenţiona].