INTRÁRE, intrări, s.f. 1. Acţiunea de a intra şi rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru; permisiune, încuviinţare (de a intra²); intrat. ♦ Partea de la început a unei localităţi, a unei suprafeţe circumscrise etc. 2. Momentul intervenţiei unei voci, a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfăşurarea unei acţiuni muzicale. 3. Stradă mică (înfundată la un capăt); fundătură. 4. (Cont.) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituţii sau întreprinderi; încasare. 5. Înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituţie. 6. (Electron.) Punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea; input (1). 7. (Inform.) Ansamblul influenţelor, informaţiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) şi răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; input (2). [Var.: (pop.) întráre s.f.] – V. intra.

ÎNTRÁRE s.f. v. intrare.

Intrare ≠ ieşire

INTRÁRE s. 1. venire. (După ~ lui în casă.) 2. (BIS.; n. pr.) Intrarea în biserică = (pop.) vovedenie. 3. v. băgare. 4. acces. (Pe unde e ~ în uzină?) 5. (concr.) uşă. (Ne aşteptau cu toţii la ~.) 6. (concr.) v. alee. 7. v. pătrundere. 8. v. angajare. 9. v. aderare. 10. pătrundere, trecere. (~ cuvân-tului în limba literară.)

intráre s. f., g.-d. art. intrării; pl. intrări

INTR//ÁRE ~ări f. 1) Loc special pe unde se intră (într-o clădire, localitate etc.). 2) Parte de la început a unei activităţi. 3) Dată a înregistrării hârtiilor oficiale venite de undeva la o instituţie, întreprindere etc. 4) cont. Valoare care se înregistrează la venitul unei întreprinderi sau instituţii. 5) Moment de intervenţie a unui instrument, a unui grup de instrumente sau a unei voci pe parcursul executării unei bucăţi muzicale. [G.-D. intrării] /v. a intra