INVADÁ, invadez, vb. I. Tranz. 1. A intra prin violenţă (şi cu mari forţe) pe un teritoriu străin (pustiind, prădând); a cotropi, a năpădi. ♦ Fig. A pune stăpânire pe...; a cuprinde, a copleşi. 2. (Despre plante şi animale dăunătoare sau parazite) A apărea undeva rapid şi masiv (producând mari pagube sau neajunsuri); a năpădi. – Din lat., it. invadere.

INVADÁ vb. v. cotropi.

invadá vb., ind. prez. 1 sg. invadéz, 3 sg. şi pl. invadeáză

A INVAD//Á ~éz tranz. 1) (state, teritorii) A ocupa prin violenţă; a lua în stăpânire cu forţa; a cotropi; a încălca. 2) fig. (despre sentimente, emoţii etc.) A pune stăpânire deplină. 3) (despre plante şi animale dăunătoare) A cuprinde în întregime; a împânzi. 4) (încăperi, suprafeţe) A umple peste măsură; a inunda. /<lat., it. invadere

INVADÁ vb. I. tr. A năvăli asupra unei ţări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi. ♦ (Fig.) A cuprinde; a acoperi. [Cf. lat., it. invadere].