INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaş. 2. S.m. şi f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus.

INVIDIÓS adj. gelos, pizmaş, pizmuitor, ranchiu-nos, (pop. şi fam.) ciudos, (reg.) zăcaş, (Transilv.) dicos, (înv.) pizmătar, pizmătareţ, râvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (~ pe succesele altuia.)

invidiós adj. m., s. m. (sil. -di-os), pl. invidióşi; f. sg. invidioásă, pl. invidioáse

INVIDI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi substantival Care manifestă invidie; plin de invidie; pizmaş. [Sil. -di-os] /<lat. invidiosus

INVIDIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea s.) Pizmaş; pizmuitor. [Pron. -di-os. / cf. lat. invidiosus].