IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică faţă de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ♢ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.

IRONIZÁ vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înţepa, a şfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva)

ironizá vb., ind. prez. 1 sg. ironizéz, 3 sg. şi pl. ironizeáză

A IRONIZ//Á ~éz tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua în râs; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser

IRONIZÁ vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].