JUVẮŢ, juveţe, s.n. Laţ la capătul unei funii; ştreang. [Pl. şi: juvăţuri] – Din ucr. žyvec.

JUVĂŢ s. v. laţ, ştreang, val.

juvăţ s. n., pl. juvéţe

JUVẮŢ juvéţe n. Ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laţ. /<ucr. žyvec

juvăţ, juveţe, s.n. (reg.) 1. laţ, sfâc, arcan (la capătul unui ştreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ştreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ştreang de spânzurătoare.