LĂCOMÍ, lăcomesc, vb. IV. Intranz. şi refl. A pofti ceva cu lăcomie; a râvni la ceea ce aparţine altuia. ♦ Refl. A se lăsa cuprins, stăpânit de lăcomie, a se arăta fără cumpătare. – Din lacom.

LĂCOMÍ vb. 1. a se calici, a se scumpi, a se zgârci, (prin nordul-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. a jindui, a râvni, (înv.) a zavistui. (A se ~ la bunurile altuia.)

lăcomí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăcomésc, imperf. 3 sg. lăcomeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lăcomeáscă

A SE LĂCOM//Í mă ~ésc intranz. A fi lacom; a manifesta lăcomie. /Din lacom

A LĂCOM//Í ~ésc intranz. A se manifesta ca lacom. /Din lacom