LÁCOM, Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă şi bea cu poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult, mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la“, „de“, „după“) Avid, nesăţios. – Din sl. lakomŭ.

LÁCOM adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

LÁCOM adj. 1. v. mâncăcios. 2. v. hrăpăreţ. 3. v. avid.

lácom adj. m., pl. lácomi; f. sg. lácomă, pl. lácome

LÁCOM ~ă (~i, ~e) 1) Care bea şi mănâncă mult şi cu poftă; care nu se poate reţine de la mâncare. 2) fig. Care este stăpânit de dorinţa de a avea cât mai mult; hrăpăreţ. /<sl. lakomu

lacom,insetat