LICĂRÍ, pers. 3 licăreşte, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri uşoare şi intermitente. 2. A sclipi, a luci [Prez. ind. pers. 3 sg.: lícăre. – Var.: licurá vb. I, licurí vb. IV] – Et. nec.

LICĂRÍ vb. 1. v. sclipi. 2. v. pâlpâi. 3. v. străluci.

licărí vb., ind. prez. 3 sg. licăréşte, imperf. 3 sg. licăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. licăreáscă

A LICĂR//Í pers. 3 ~éşte intranz. 1) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină difuză şi intermitentă. 2) fig. A apărea abia desluşit; a căpăta contururi vagi. /Orig. nec.