SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – Cf.  c l i p i.

SCLIPÍ vb. v. clipi.

SCLIPÍ vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a străfulgera. (Luminiţe ~ în noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. v. pâlpâi. 4. v. lumina. 5. v. străluci. 6. a luci, a scânteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)

sclipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sclipésc, imperf. 3 sg. sclipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sclipeáscă

A SCLIP//Í ~ésc intranz. 1) (despre aştri şi despre alte surse de lumină) A se vedea luminând. 2) (despre lucruri) A luci, reflectând emanaţia unei surse de lumină; a scânteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curăţeniei); a străluci; a luci. Mobila ~eşte. 4) fig. (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoţii puternice); a sticli; a scânteia; a luci. /v. a clipi