LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A-şi avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuinţa undeva; a sta, a şedea undeva, a domicilia. 2.Tranz. (Înv.) A aşeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc).

LOCUÍ vb. v. coloniza, dăinui, dura, exista, fi, menţine, păstra, perpetua, persista, rămâne, trăi, ţine, vieţui.

LOCUÍ vb. 1. a domicilia, a fi, a sta, a şedea, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (înv. şi reg.) a băciui, (reg.) a sălăşi, (înv.) a sălăşui. (Mama a ~ o vreme la Bacău.) 2. v. popula.

locuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. locuiésc, imperf. 3 sg. locuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. locuiáscă

A LOCU//Í ~iésc 1. intranz. A fi aşezat cu traiul (undeva); a trăi. 2. tranz. înv.A instala cu traiul (într-un loc nou). /<ung. lakni