LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoşi, -oase, adj., s.f. I. Adj. 1. Care răspândeşte lumină; strălucitor. 2. În care pătrunde multă lumină; plin de lumină; luminat². 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care călăuzeşte, îndrumează; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; pătrunzător. II. S.f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă şi cu flori albe, care creşte la maginea pădurilor din regiunile de munte şi de deal (Clematis recta). – Lat. luminosus.

Luminos ≠ întunecat, întunecos, obscur

LUMINÓS adj. 1. v. strălucitor. 2. scânteietor, strălucitor, (înv. şi reg.) vederos, (reg,) stelos. (Un astru ~.) 3. v. senin. 4. radios, strălucitor. (O dimineaţă ~oasă.) 5. v. fosforescent.

luminós adj. m., pl. luminóşi; f. sg. luminoásă, pl. luminoáse

LUMIN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care răspândeşte lumină în jur; care luminează; strălucitor; lucitor; radios. Soare ~. 2) (despre încăperi, spaţii închise) Care dispune de multă lumină; cu multă lumină. 3) (despre stări de spirit sau despre manifestări ale acestora) Care exprimă lumină interioară. Zâmbet ~. 4) (despre judecată, raţiune) Care vădeşte spirit de pătrundere în esenţa lucrurilor; pătrunzător. Minte ~oasă. 5) fig. Care indică calea demnă de urmat. Idei ~oase. /<lat. luminosus