MĂCRÍŞ s.m. Plantă erbacee cu frunze alungite şi acrişoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ♢ Măcriş mărunt = varietate de măcriş cu frunzele în formă de spadă şi cu flori roşietice (Rumex acetosella). Măcrişul calului = varietate de măcriş cu frunzele uşor încreţite şi cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ♢ Compus: măcrişul-iepurelui sau măcrişul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrişoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, şi cu flori albe, roşietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriş = numele popular al unei combinaţii de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et.nec. Cf. a c r u.

MĂCRÍŞ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriş. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaştii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriş de apă v. ştevie; măcrişul calului v. ştevie. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrişor, măcriş de pădure, măcrişul-ie-purelui, trifoi-măcriş. 5. (Acetosa pratensis) ştevie.

măcríş s. m. (sil. -criş)

MĂCRÍŞ n. Plantă erbacee cu frunze alungite şi cu gust acru, folosite în alimentaţie. /Orig. nec.