MĂLÁI, (2) mălaie, s.n. 1. Făină de porumb. ♦ (Reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit şi copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (şi cu zahăr). ♢ Expr. Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ♢ Compus: mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din seminţele plantelor oleaginoase. 3. (Reg.) Porumb; p.restr. boabe de porumb. 4. (Reg.) Mei; p.restr. boabe de mei. 5. (Bot.; reg.) Mătură. 6. Compus: mălaiul-cucului = a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa). b) plantă erbacee cu frunze liniare şi flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). [Pl. şi: mălaiuri] – Et.nec.

MĂLĂÍ vb. v. făinoşa, mălăieţa.

MĂLÁI s. 1. făină de porumb, (reg.) făină de păpuşoi. 2. (BOT.) mălaiul-cucului (Luzula pilosa) = (reg.) horşti, părăşin, păuniţă.

MĂLÁI s. v. mei, porumb.

mălái s. n., (turte, semănături) pl. măláie

MĂLÁ//I ~ie n. 1) Plantă din familia gramineelor cu spicul ramificat, având seminţele în formă de boabe mici, care servesc pentru hrana păsărilor şi animalelor. ♢ Vrabia ~ visează se spune (în glumă) despre acela care se gândeşte mereu la ceea ce doreşte. 2) Făină de porumb. 3) Produs alimentar din făină de porumb, dospit şi copt în cuptor. ♢ Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat ~iul se spune despre un om în vârstă, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.