MAHALAGÍU, mahalagii, s.m. Bărbat care locuieşte într-un cartier mărginaş, la periferia unui oraş; p. ext. bărbat cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă şi bârfeşte. – Mahala + suf. -giu.

MAHALAGÍU adj., s. v. mitocan.

mahalagíu s. m., art. mahalagíul; pl. mahalagíi, art. mahalagíii

MAHALAGÍ//U ~i m. 1) Fiecare dintre persoanele ce locuiesc într-o mahala, privite în raport una faţă de alta. 2) Persoană cu apucături vulgare, care se ceartă şi bârfeşte. /mahala + suf. ~giu