MANGÁN s.n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenuşie, strălucitor, dur şi sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi şi întrebuinţat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.

MANGÁN s. (CHIM.) (înv.) manganez.

mangán (metal) s. n., simb. Mn

MANGÁN n. Metal alb-cenuşiu foarte dur şi foarte sfărâmicios, care există în natură în stare de oxid şi este folosit în metalurgie la fabricarea unor aliaje. /<germ. Mangan

MANGÁN s.n. Metal dur şi sfărâmicios, alb-cenuşiu, foarte răspândit în natură. [< germ. Mangan].