MĂTREÁŢĂ s.f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaştei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roşie, ramificată şi cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreaţă-de-arbori sau mătreaţa-brazilor = un fel de lichen care creşte mai ales, zpânzurând ca nişte firişoare alburii; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Et.nec. Cf. lat. *m a t r i c i a.

MĂTREÁŢĂ s. 1. (MED.) pitiriazis, (reg.) tărâţar, tărâţă. 2. (BOT.) mătreaţă-de-arbori (Usnea) = (reg.) mătreaţa-bradului, pletele-muierii.

MĂTREÁŢĂ s. v. mătasea-broaştei.

mătreáţă s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréţii

MĂTREÁŢ//Ă f. 1) Materie organică constând din părticele albicioase de epidermă, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafaţa apelor stătătoare; mătasea-broaştei. 3) Plantă erbacee cu tulpină roşie, ramificată şi cu flori roz. ♢ ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.