MILÓS, -OÁSĂ, miloşi, -oase, adj. 1. Plin de milă¹, sensibil faţă de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. – Milă¹ + suf. -os.

Milos ≠ crud, feroce, nemilos

MILÓS adj. v. dureros, jalnic, nenorocit, trist.

MILÓS adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a aratat ~ faţă de nevoile lor.) 3. v. caritabil.

milós adj. m., pl. milóşi; f. sg. miloásă, pl. miloáse

MIL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferinţele şi nenorocirile altora; milostiv; îndurător. 2) Care dă pomană; bun la suflet; darnic; generos. /milă + suf. ~os