MINÁ, minez, vb. I. Tranz. 1. A aşeza, a pune explozibile, mine¹ (2) pe uscat sau în apă; a depune o încărcătură de exploziv într-o clădire, la un pod etc. în scopul aruncării lor în aer. 2. (Despre ape) A săpa, a roade un teren. ♦ (Fig.) A slăbi, a distruge (cu încetul); a măcina. – Din fr. miner.

MÍNĂ¹, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile; subteran, baie². ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogăţie). 2. Armă explozivă care se aşază pe pământ sau în pământ, în apă etc. şi care explodează la atingere sau la comandă. 3. Bucată subţire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecţionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

MÍNĂ², mine, s.f. Expresie a feţei; fizionomie, chip, înfăţişare. ♢ Expr. A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav). – Din fr. mine.

MÍNĂ³, mine, s.f. Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

A mina ≠ a demina

MÍNĂ s. v. fizionomie.

MÍNĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. şi reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~.) 2. (înv. şi reg.) rudărie, (prin Ban.) caună. (~ de aur.)

miná vb., ind. prez. 1 sg. minéz, 3 sg. şi pl. mineáză

mínă (loc subteran, fizionomie, monedă grecească) s. f., g.-d. art. mínei; pl. míne

MÍN//Ă³ ~e f. (în antichitatea greacă) Greutate sau monedă egală cu o sută de drahme. /<fr. mine, lat. mina

MÍN//Ă² ~e f. Expresie specifică a feţei, care denotă o anumită stare de spirit sau o anumită atitudine. /<fr. mine

MÍN//Ă¹ ~e f. 1) Subteran de unde se exploatează zăcăminte minerale. 2) Ansamblu de lucrări şi de instalaţii ce ţin de extragerea zăcămintelor minerale. 3) Parte centrală de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursă inepuizabilă (de bogăţie). 5) Armă explozivă al cărei dispozitiv poate exploda în pământ sau în apă. Câmp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine

A MIN//Á ~éz tranz. (mine sau explozive) A pune pentru a arunca în aer. /<fr. miner

MÍNĂ¹ s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (Fig.) Mare bogăţie (ascunsă). 2. Cilindru subţire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].

MÍNĂ² s.f. Înfăţişare; expresie a feţei; fizionomie. [< fr. mine].

MÍNĂ³ s.f. (La vechii greci) Monedă valorând o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina].

MINÁ vb. I. tr. 1. A aşeza, a pune mine (în scop de distrugere). 2. (Fig.) A distruge, a slăbi, a nimici (cu încetul). [< fr. miner, it. minare].