MÍSTER² s.m. (Mai ales în Anglia) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. – Cuv. engl.

MISTÉR¹, mistere, s.n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînţeles sau descoperit; taină; secret. 2. Dogmă creştină pe care biserica o consideră inaccesibilă raţiunii omeneşti. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia şi Roma antică la care participau doar cei iniţiaţi. 4. (La pl.) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistèriu s.n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.

MISTÉR s. 1. enigmă, secret, taină, (rar) misterio-zitate, (fig.) şaradă. (~ele naturii.) 2. v. taină.

míster s. m. invar.

mistér s. n., pl. mistére

MISTÉR ~e n. 1) Lucru necunoscut sau nepătruns de raţiune; taină; enigmă. 2) rel. Dogmă creştină considerată ca fiind inaccesibilă raţiunii omeneşti. 3) (în antichitatea greco-romană) Ansamblu de teze şi de practici religioase, cunoscute numai persoanelor iniţiate. 4) (în evul mediu) Operă dramatică cu caracter religios. /<fr. mystere, lat. mysterium

MISTÉR s.n. 1. Ritual religios secret în Grecia şi Roma antică, la care participau numai cei iniţiaţi. ♦ Taină; secret. 2. Doctrină religioasă care nu era împărtăşită decât unui număr restrâns de iniţiaţi. ♦ Dogmă religioasă creştină care trebuie primită aşa cum este dată şi care se crede a fi inaccesibilă raţiunii omeneşti. 3. (În evul mediu în ţările catolice) Dramă religioasă cu subiect biblic şi hagiografic. [Cf. fr. mystère, lat. mysterium – lucru ascuns].

MÍSTER s.m. Termen de adresare în Anglia către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn. [< engl. mister].