|
|
mituire. 5 rezultate gasite
MITUÍRE, mituiri, s.f. Acţiunea de a mitui şi rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.
MIŢUÍRE, miţuiri, s.f. Acţiunea de a miţui şi rezultatul ei; miţuială, miţuit. [Pr.: -ţu-i-] – V. miţui.
MITUÍRE s. mituială, şperţuială, (astăzi rar) sfănţuială, sfănţuire, (înv.) ruşfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcţionar incorect.)
mituíre s. f., g.-d. art. mituírii; pl. mituíri
miţuíre s. f., g.-d. art. miţuírii; pl. miţuíri
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
