MOŞTENÍRE, moşteniri, s.f. Faptul de a moşteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată şi intrate în posesiunea altcuiva; p. restr. bun obţinut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generaţie la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, însuşiri care se transmit ereditar. – V. moşteni.

MOŞTENÍRE s. (JUR.) patrimoniu, succesiune, (înv. şi pop.) moşie, (înv. şi reg.) miraz, moştină, rămăşiţă, (înv.) clironomie, dostoianie, moşnenie, moştenie, nemestnicie, rămas.

moşteníre s. f., g.-d. art. moştenírii; pl. moşteníri

MOŞTENÍR//E ~i f. 1) Bunuri materiale rămase de la o persoană decedată şi transmise altei (sau altor) persoane rămase în viaţă. 2) fig. Valorile morale, culturale, artistice, care se transmit de la o generaţie la alta. /v. a moşteni