MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbuşit, fără flacără; a arde sub cenuşă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-şi trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. A sta în aşteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc., a fierbe; a sta posomorât şi tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia“.

MOCNÍ vb. (reg.) a mocăi. (Focul ~.)

MOCNÍ vb. v. acri, altera, descompune, fer-menta, împuţi, înăcri, macera, strica.

mocní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mocnésc, imperf. 3 sg. mocneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mocneáscă

A MOCN//Í ~ésc intranz. 1) (despre foc) A arde înăbuşit, fără flacără şi putere. 2) fig. fam. (despre persoane) A duce o viaţă lipsită de activitate şi de interes; a vegeta. 3) fig. A fi pe punctul de a izbucni (din cauza urii, revoltei etc.). /<sl. moknonti