MORÁVURI s.n. pl. Totalitatea obiceiurilor şi deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate. Bunele moravuri = decenţă în comportare. – Din năravuri (refăcut după lat. mos, moris).

MORÁVURI s. pl. v. comportare.

morávuri s. n. pl.

MORÁVURI n. pl. Obiceiuri, tradiţii sau deprinderi de conduită morală. /Din năravuri

MORÁVURI s.n. pl. Obiceiurile şi deprinderile de comportare morală ale unui popor, ale unei comunităţi umane etc. [Sg. morav. / < lat. mores, după nărav].