MÚGET, mugete, s.n. I. Strigăt prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; răget. II. P. anal. 1. Strigăt puternic, sfâşietor al omului; urlet, răcnet. 2. Şuierat puternic produs de unele maşini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vânt, de furtună, de ape etc.; vuiet, vâjâit. – Mugi + suf. -et.

MÚGET s. răget, (rar) mugit, mugitură, ruget. (~ leului.)

mugét s. n., pl. mugéte

MÚGET ~e n. Strigăt prelung, scos de unele animale (în special de vitele cornute). /a mugi + suf. ~et