VÚIET, vuiete, s.n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mişcare sau în vibraţie; vâjâit, muget, freamăt, foşnet, huiet. ♦ Spec. Zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ Spec. Zgomot produs de un vehicul în mers sau de o maşină în acţiune; huruit. ♦ Spec. Zgomot scurt, puternic, produs de lovirea unor obiecte de metal; zăngănit, zuruit. ♦ Spec. Sunet produs de unele instrumente muzicale sau de clopote. 2. Zgomot mare, gălăgie, vacarm, larmă, vociferare. 3. (Înv.) Zvon, ştire; veste. 4. (Rar) Ecou.[Pr.: vu-iet] – Vui + suf. -et.

VUIÉT s. 1. v. bubuitură. 2. v. şuierat. 3. v. agitaţie. 4. v. zgomot. 5. v. hărmălaie.

vúiet s. n., pl. vúiete

VÚIET ~e n. 1) Zgomot puternic şi prelung produs de diferite obiecte (la funcţionare, cădere, lovire, rupere etc.). ~ de clopot. ~ de tractor. 2) Agitaţie zgomotoasă; învălmă-şeală gălăgioasă; zarvă; vâlvă. 3) rar Efect produs de ceva asupra cuiva; ecou; răsunet; rezonanţă. /a vui + suf. ~et