MULTÍPLU, -Ă, multipli, -e, s.m. adj. 1. S.m. (Mat.) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat; produs rezultat din înmulţirea unui număr dat cu un număr întreg. 2. S.m. (Mat.) Fiecare dintre unităţile de măsură mai mari decât unitatea-tip, considerate în raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este în număr mai mare şi de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structură complexă, care prezintă aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.

Multiplu ≠ unic

MULTÍPLU adj. 1. v. divers. 2. v. numeros.

multíplu s. m., adj. m. (sil. -plu), art. multíplul, pl. multípli, art. multíplii; f. sg. multíplă, pl. multíple

MULTÍPL//U ~ă (~i, ~e) Care se compune din mai multe unităţi (sau elemente); care este de mai multe feluri. /<fr. multiple, lat. multiplus

MULTÍPLU, -Ă adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat. 2. Fiecare unitate de măsură care este mai mare decât unitatea de măsură fundamentală a unui sistem metric, considerată în raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].