MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expira. ♢ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurimi neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simţi covârşit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după“) A ţine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veşteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

A muri ≠ a (se) naşte, a învia, a răsări, a trăi, a vieţui

MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvârşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a ador-mi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.

murí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá

A MURÍ mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a se sfârşi; a deceda; a răposa; a sucomba. ♢ ~ după cineva (sau după ceva) a ţine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristeţe) a fi covârşit de dor (frică, tristeţe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A trage să moară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluţie lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizaţie, limbă care moare. /<lat. moriri