MUTÁRE, mutări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) muta şi rezultatul ei; mutat. 2. (Spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de şah. – V. muta.

MUTÁRE s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, înlocuire, locuinţă, meta-morfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, sălaş, schimb, schimbare, stână, târlă, transformare.

MUTÁRE s. 1. v. clintire. 2. deplasare, strămutare, (fam.) trambalare. (~ dintr-un loc în altul.) 3. mu-tat, permutare, permutaţie, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 4. schimbare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 5. (înv.) ridicare. (~ taberei în altă parte.) 6. v. deviere. 7. v. schimbare.

mutáre s. f., g.-d. art. mutării; pl. mutări

mutare dintr-o localitate in alta , dintr-un loc in altul, a se stabili in alt loc (parte)