MUTILÁ, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluţi, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

MUTILÁ vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. şi reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)

mutilá vb., ind. prez. 1 sg. mutiléz, 3 sg. şi pl. mutileáză

A MUTIL//Á ~éz tranz. 1) (fiinţe) A face să-şi piardă integritatea fizică (printr-o rană gravă sau prin amputarea unui membru); a schilodi; a sluţi; a estropia. 2) fig. (obiecte) A deteriora în mod grav; a strica. /<fr. mutiler, lat. mutilare

MUTILÁ vb. I. tr., refl. (Adesea fig.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; (p. ext.) a (se) desfigura, a (se) deforma. [< fr. mutiler, cf. lat. mutilare].