NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (şi neplăcut); neaşteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-şi poate stăpâni sentimentele, care acţionează cu violenţă; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozeşte (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depăşeşte cu mult limitele obişnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi şi cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S.f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate şi cu flori roşii-roz şi miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĩnŭ.

NĂPRÁSNIC adj. 1. v. subit. (Moarte ~.) 2. neaşteptat, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstios. (Un faliment ~.) 3. v. cumplit.

năprásnic adj. m., s. m. (sil. -pras-), pl. năprásnici; f. sg. năprásnică, g.-d. art. năprásnicei, pl. năprásnice

NĂPRÁSNIC² m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze păroase şi cu flori galbene-albe. /<sl. naprasinu

NĂPRÁSNI//C¹ ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) Care se produce pe neaşteptate, cu repeziciune şi violenţă. Ploaie ~că. 2) (despre sentimente, acţiuni etc.) Care se manifestă cu o forţă de nereţinut; cu manifestări violente; năvalnic; impetuos. 3) rar (despre oameni) Care este dirijat în acţiuni de primul impuls; care acţionează fără a se reţine; impulsiv. /<sl. naprasinu