NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minţi. 3. Refl. (Rar) A se naşte, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, – Et. nec.

NĂSCOCÍ vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni.

născocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. născoceáscă

A NĂSCOC//Í ~ésc tranz. 1) (ceva nou) A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadevărate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imaginaţiei în mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi în urma unui efort creator; a inventa. /Orig. nec.