NAIVITÁTE, (2) naivităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi naiv (1); comportare de om naiv; simplitate; nevinovăţie, ingenuitate, candoare. 2. (Peior.) Lipsă de maturitate în judecată şi în comportare; p. ext. vorbă, faptă, atitudine de om naiv (2). [Pr.: na-i-] – Din fr. naïveté.

NAIVITÁTE s. 1. v. ingenuitate. 2. v. credulitate. 3. (rar) puerilitate. (~ picturii lui.) 4. v. copilărie.

naivitáte s. f. (sil. na-i-), g.-d. art. naivităţii; pl. naivităţi

NAIVIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter naiv. 2) Li-psă de maturitate în judecată sau în comportare. 3) Vorbă, faptă sau atitudine specifică unui om naiv. A spune ~ăţi. [G.-D. naivităţii; Sil. na-i-] /<fr. naïveté

NAIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăţie, candoare. 2. (La pl.) Atitudini, vorbe de om naiv; copilărie, prostie. [Pron. na-i-. / cf. fr. naïveté].