NÁVĂ, nave, s.f. 1. Vehicul construit, amenajat şi echipat pentru a pluti şi a se deplasa pe (şi sub) apă, în scopul efectuării transporturilor de mărfuri sau de oameni, executării unor lucrări tehnice etc., vas. 2. (Adesea urmat de determinări) Aeronavă; spec. aeronavă pentru zborurile extraterestre. 3. Naos. – Din fr. nave, lat. navis, it. nave.

NÁVĂ s. 1. v. vapor. 2. (MAR.) navă de linie v. cuirasat. 3. navă cosmică v. astronavă. 4. v. naos.

návă s. f., g.-d. art. návei; pl. náve

NÁV//Ă² ~e f. Partea centrală a unei biserici ortodoxe (între altar şi pronaos); naos. /<fr. nave, lat. navis, it. nave

NÁV//Ă¹ ~e f. Vehicul destinat transporturilor în mediul acvatic. ♢ ~ cosmică vehicul destinat zborurilor extraterestre. /<fr. nave, lat. navis, it. nave

NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigaţie; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ♢ Navă cosmică (sau spaţială) = astronavă; navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie şi antiaeriană, precum şi cu o cuirasă puternică; navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrală a unei biserici creştine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].