NEŞTIUTÓR, -OÁRE, neştiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ştie (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. ♦ (Substantivat) Neştiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -şti-u-] – Ne- + ştiutor.

Neştiutor ≠ ştiutor

NEŞTIUTÓR adj., s. 1. adj., s. v. incapabil. 2. adj., s. v. necunoscător. 3. s. neştiutor de carte = analfabet. 4. adj. candid, credul, ingenuu, inocent, naiv. (Un copil ~.)

neştiutór adj. m. (sil. mf. -şti-), pl. neştiutóri; f. sg. şi pl. neştiutoáre