NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenţii economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operaţii comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

NEGOCIÁ vb. v. intermedia, interpune, media, mijloci.

NEGOCIÁ vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacţii.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. v. parlamenta.

negociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. negociéz, 3 sg. şi pl. 1 pl. negociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. negociéze, ger. negociínd (sil. -ci-ind)

A NEGOCI//Á ~éz 1. intranz. (despre părţi oficiale interesate) A duce tratative în vederea unor convenţii (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, căsătorii etc.) A susţine ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A tran-smite prin operaţii comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. négocier

NEGOCIÁ vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenţii economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hârtie de valoare. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger, -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari].