INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înţelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relaţiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).

INTERPÚNE vb. v. mijloci.

interpúne vb. pune

A SE INTERPÚNE mă interpún intranz. 1) A interveni între două persoane pentru a le aduce la o înţelegere. 2) A se amesteca în relaţiile dintre două persoane. /<lat. interponere

A INTERPÚNE interpún tranz. A pune între două lucruri sau fiinţe pentru a modifica mediul. /<lat. interponere

INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].