NENOROCÍT, -Ă, nenorociţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care se găseşte într-o situaţie vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferinţă; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situaţii) Care inspiră milă, tristeţe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situaţie foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s.m. şi f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci.

NENOROCÍT adj. 1. v. nefericit. 2. v. biet. 3. v. amărât. 4. v. dezastruos. 5. dureros, jalnic, trist, (înv. şi reg.) milos. (Privelişte, întâmplare ~.) 6. v. deplorabil.

nenorocít adj. m., s. m., pl. nenorocíţi; f. sg. nenorocítă, g.-d. art. nenorocítei, pl. nenorocíte

NENOROCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) v. A NENOROCI şi A SE NENOROCI. 2) Care inspiră milă; vrednic de milă; sărac; sărman; biet. 3) rar Care are consecinţe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast. /v. a (se) nenoroci