NESTABÍL, -Ă, nestabili, -e, adj. Care nu are stabilitate; instabil. ♦ (Despre un corp chimic) Care se descompune sau se transformă cu uşurinţă. – Ne- + stabil.

NESTABÍL adj. 1. v. flotant. 2. v. instabil. 3. v. ne-regulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent.

nestabíl adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. nestabíli; f. sg. nestabílă, pl. nestabíle

NESTABÍL, -Ă adj. Lipsit de stabilitate; instabil. ♦ (Chim.) Care se descompune, se transformă uşor. [< ne- + stabil].